IRIZAŢII DE JAD
bănuitoare tristeţi
aruncă
umbre fugare
pe
chipul tău
îngeresc
clopoţeii
de-agat
îşi
scutură teama
în
vânt
caut
surâsul zburdalnic
ce-l
cunosc negreşit
să-mi
umple plocalul
iubirii
cu
petale de crini
dar
îmi taie avântul
de-a
te cuprinde-n
sărut
irizaţii
de jad
prizoniere-n
priviri
te
simt rătăcind parcă
prin
ceţuri polare
te
ating cu privirea
în
lumină te-mbrac
şi
te chem înapoi
în
clipa-durere
îndoielice gânduri
prin
emisfere
s-aleargă
şi
erup în afară-n
cuvânt:
“mi-e
teamă
de
mine
de
tine
de
umbre
de
vânt”
dar
clopoţeii de-agat
alungă
norii stagnaţi
şi
irizaţii de jad
vibrează-n
lumină
eşti
atât de frumoasă
atât
de senină
MARIA
STURDZA-CLOPOTARU
din volumul ”Am ales lumina!”
din volumul ”Am ales lumina!”
CÂND MINTEA NU TACE
când mă atrage zarva de-afară
iar gânduri străine m-aleargă
şi dor
caut un loc potrivit
să-mbrăţişez tăcerea din mine
în pacea divină
să zbor
impulsul iubirii lumina îl soarbe
şi-n armonie mă-nvăluie
blând
mişcarea duală e vie
încet ea deschide sălbatici muguri
de gând
surprind emisfere
în stânga şi-n dreapta aleargă
n-au pace
prizoniere tâmplele zvâcnesc furioase
când mintea rebelă
nu tace
atunci îndoielnic
te-ntrebi
cum să fii înger
şi om efemer totodată
ce poate fi reconectarea
cum să rămâi
în Prezentul - aici
şi acum
când ţipă în tine schimbarea
rămâi o clipă tăcut
prin tine e calea
