despre mine

MARIA STURDZA-CLOPOTARU

Magda, 7.8.1961, Brașov

nouaenergie@yahoo.com

magda.sturdza@gmail.com

http://poartalirica.blogspot.com/

MARIA STURDZA CLOPOTARU

„Poezia este o stare, asemenea fericirii. Este o manifestare a iubirii necondiționate.

Este Dumnezeire!

Când vine pe aripile Grației Divine, intră prin poarta sufletului; vine spontan, nu te întreabă dacă ești pregătit de zbor. Dacă te găsește în predispoziția Graalului, revarsă în tine Puterea Cuvântului Viu - ziditor în lumină, inspirație, har, înțelepciune.

Lira și poetul, când sunt conectați   la Sursă, cântă în octavele cele mai înalte, Simfonia Universului!” MARIA STURDZA CLOPOTARU    

  

                  

  MARIA STURDZA CLOPOTARU

„CARTEA, în forma ei scrisă, poate să lase o urmă pe acest pământ ori să-i aducă o mică bucurie de moment cititorului. Probabil că acesta este visul oricărui scriitor.

În volumul „Nectarul Florii de aur” (adică bucuria întru Spirit) spuneam așa: „ (...) astăzi cânt în inima ta, cântecul înalt și sublim al Iubirii, al Regăsirii!”

Ei bine, dacă Bunul Dumnezeu tot m-a hărăzit cu acest dar divin, dădăjduiesc, prin puterea Cuvântului Sacru, să las o amprentă vibratorie de pace și bucurie în sufletele cititorilor mei. Astfel, această energie subtilă, nevăzută  (manifestare a iubirii necondiționate divine), va putea fi percepută de unii mai mult, de alții mai puțin, dar într-un fel miraculos în sufletele lor  se vor deschide rând pe rând „petalele unei flori de aur”, precum se trezesc de la Lumină primăvara suavele flori de cireș de pe la noi!”

             MARIA STURDZA CLOPOTARU

CRONICĂ LITERARĂ

DESPRE POEZIA

MARIEI STURDZA CLOPOTARU:

ANA DOBRE:

„(...)Noul volum al Mariei Sturdza-Clopotaru, Am ales lumina, după debutul din 2013 cu Poarta lirică, se constituie în jurul simbolului luminii, prin frecvență și recurență, adevărat laitmotiv structurant și coagulant, întrucât presupune relația eului nu numai cu fizica realului, în lumea noastră cea de toate zilele, ci și cu metafizica ei.”

”(...) Maria Sturdza-Clopotaru scrie o poezie conceptuală, a ideilor, fiind aproape indiferentă la decripțiile confesive care, în general, au clasicizat poezia femeilor, ducând-o în ceea ce, cu ușoară maliție, a fost considerată poezia feminină. Preocupările ei depășesc modul comun de a înțelege lirismul, depășind așa-numita poezie feminină, prin accesul la idee, poezia sa înscriindu-se pe orbita masculinității, a poeziei grave, preocupate de marile probleme existențiale.”

”(...) Prima poezie, Nectarul florii de aur, titlu ales și pentru o microantologie bilingvă româno-chineză, este o ușă care se deschide pentru a ne introduce în acest imaginar artistic, având valoare unei arte poetice sui-generis. Poezia relevă preocuparea pentru dimensiunea spirituală a existenței, pentru spiritualitate. Maria Sturdza-Clopotaru a ales contemplarea spectacolului infinit evanescent al lumii și „tăcerea neclintită a clipei”. Ea găsește în taoism nu atât o religie, cât o filosofie de viață, căci îi oferă o explicitare coerentă a lumii, o cale pentru a accede la sens, la adevăr, în toată relativitate lui și în ciuda acestui fapt.”

„(...)Ultima poezie, Primăvara cuvintelor, este un fel de concluzie la acest demers care spune povestea eului în căutarea sinelui, care a înțeles că lumea aceasta de jos este reflectarea lumii de sus, „ceea ce este la fel/ cu ceea ce e jos”, precum în cer așa și pe pământ, altfel spus. Sufletul eului are revelația armoniei universale: „...conectat la/ Oceanu Iubirii/ mi-e sufletul/ ca un pom înflorit/ din el/ spre voi îmi revărs/ petale de flori/ în cuvinte”. Poetul, care „cu sufletul scrie”, parte „din lumea duală”, care „se-avântă/ pe Calea Luminii cea Sfântă”, este un intermediar între Cer și Pământ, având un destin de creator, creația sa având statutul de mimesis al marii creații divine:  „...atinge mesajele-coduri/ ce-nmănunchează ideea/ și soarbe în taină/ fotoni de lumină octave culori/ alchimizând pe Pământ/ Adevăru-n Cuvânt”.

”(...) Visul poetului este greu de cuprins. Visul poetei Maria Sturdza-Clopotaru este inteligibil, întrucât poezia îi poartă sufletul, visurile, aspirațiile. Maria Sturdza-Clopotaru visează la Cuvântul „sămânță vie stelară”, care să o reveleze, pentru ca prin această revelație să se integreze armoniei universale. Alegând lumina, poeta a ales frumusețea. Iar frumusețea va salva lumea...” (Critic ANA DOBRE, publicat în Revista „Prosaeculum”, nr.3-4  din 2019,  Focșani, Vrancea)